În prima zi, reîntorcându-ne ceva mai devreme de la plajă, după o masă copioasă luată în... livingul apartamentului nostru despre care v-am povestit aici, am decis să mergem la o plimbare prin împrejurimi; citisem doar un singur review despre această localitate și eram curioși s-o descoperim și noi. Astfel că, fără a solicita pre multe indicații gazdei noastre, am pornit la drum pe șoseaua ce se continua de la hotelul nostru spre o localitate pe care doar o zarisem din mașină, printre livezile de măslini și pini ale insulei.
Mai întâi ne-a ieșit în cale taverna Vasilis "cocoțată”pe stânga drumului, ce avea deja câțiva mușterii poposiți înainte de înserare. Noi am continuat drumul și, peste alte câteva sute de metri, pe dreapta un indicator ne invită către "Old Kazaviti”. În fața ochilor noștri se desfășura o localitate cu străzi pietruite și înguste ce șerpuiau în toate direcțiile, printre tufe de leandri, smochini cu fructe moi și dulci și alți arbuști multicolori, înfloriți; casele de asemenea din piatră și lemn, foarte bine conservate și întreținute, care de care mai arătoasă, ni se prezentau ca la paradă și le admiram pe fiecare în parte.
Ne-am plimbat agale până la scuarul din mijlocul localității în care, la umbra unui bătrân platan cu o uriașa scorbură în mijloc, o tavernă îmbietoare invită trecătorul la popas și-l ademenește cu mirosuri apetisante. Taverna se numește chiar Kazaviti. Noi am trecut mai departe, nefiind infometați, însă cu dorința clară de a reveni într-o altă seară pentru a ne desfăta cu bunătățile zărite la rotisorul din curte. Am colindat cu mare plăcere străzile mici minunându-ne când trecea câte o mașină care ne făcea să ne lipim de ziduri pentru a-i face loc să se strecoare. Fiecare casă e o bijuterie ce poartă patina timpului și de aceea pare și mai valoroasă. Admirăm detalii arhitecturale, porți și ferestre din lemn înconjurate de flori, pietrele fundațiilor acestor case și ale pavajului, ba chiar și acoperișurile fiind tot din piatră la cele mai vechi.
Peisajul sălbatic al insulei ni s-a dezvăluit aici în toată splendoarea sa. Dar se însera și ne-am îndreptat, cu regret, spre casă. Ne-am întors însă în ultima seară petrecută pe insulă pentru că taverna din mijlocul micii așezări ne-a rămas la suflet și nu puteam părăsi Thassos-ul fără a ne oferi un ultim răsfăț culinar cu bucate grecesti.
Pe cea de-a doua așezare, Mikro Kazaviti, aflată chiar lângă hotelul nostru, am explorat-o grăbiți într-o altă seară.
Vă recomand să vizitați cele două localități cu același nume din vestul insulei. Nouă ne-a plăcut mai mult decât satul Theologos, poate și din cauza faptului că nu sunt așa de mediatizate și astfel sunt mai bine conservate. Și neapărat să mergeți la ceas de seară pentru a vedea un apus de soare (de) la înălțime!
Alte povești din vacanța petrecută în Thassos puteți citi aici:
1. Cazare Thassos Mikro Kazaviti Luxury Apartments
2. Mikro și Megalo Kazaviti
Superb apus, imi plac taramurile grecesti, spun asta dupa ce am vazut doar o bucatica din Corfu :)
RăspundețiȘtergereDa, am vazut locuri si peisaje superbe, urmeaza pozele si postarea despre marea lor turcoaz . Eu am fost acum pentru prima oara in Grecia si m-au fascinat peisajele...cu siguranta ma voi intoarce si voi alege o insulita mai sudica, am inteles ca acolo e si mai frumos, daca se poate asa ceva :D
ȘtergereCe frumoase-s străduțele înguste pozate de tine :) Cred că e o plăcere să rătăcești pe ele, să admiri casele...
RăspundețiȘtergereDa, a fost o plimbare frumoasa, imi venea sa pozez fiecare casuta si fiecare coltisor de strada..Intr-un final chiar m-am ratacit putin si m-am pierdut de grup, dar este destul de mica localitatea, ne-am gasit la restaurantul din centru :D
Ștergere