Anul acesta am ales să ne petrecem concediul vizitând țările balcanice.
Trebuie să recunosc că m-a pus puțin pe gânduri reacția unor persoane care au părut mirate de destinația aleasă și părerile lor au fost ceva de genul: ”ce ai de văzut acolo?”, ”nu-ți e frică să mergi prin Serbia/Albania?”. Totodată, n-am plecat cu așteptări foarte mari, mai ales că nu prea se găsesc review-uri/impresii pe net.
Țin să vă spun că toate prejudecățile și ideile preconcepute legate de țările balcanice nu sunt deloc îndreptățite. Am vizitat locuri extraordinar de frumoase, am întâlnit oameni calzi și primitori și am văzut peisaje care mi-au tăiat răsuflarea. Majoritatea se descurcă mult mai bine decât România în ceea ce privește turismul, infrastructura și păstrarea monumentelor istorice.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre primul popas,
Belgrad, și despre drumul până acolo.
Am plecat din București sâmbătă la ora 6.30 și am ajuns la destinație în jurul orei 16.30 asa ca am avut o timp pentru o scurta hoinăreală prin capitala Serbiei.
Drumul până acolo a fost frumos, atât prin țară, cât și pe plaiurile sârbești.
Am mers mult pe lângă Dunăre, iar aceasta ne-a oferit peisaje minunate, inclusiv
chipul lui Decebal care se înalță grandios după un cot al apei.
Ajunși în Belgrad, ne-am cazat și am plecat la plimbare. N-am avut niciun plan de a vizita anumite obiective ci pur si simplu ne-am lasat răsfățați de după-amiaza blândă a verii, în ciuda avertismentelor unui site meteorologic care ne alarmase ca va ploua torențial…ceea ce nu s-a întâmplat deloc, și
am pornit cu harta în mana și cu sfaturile primite de la recepția hotelului să descoperim un colț de capitală europeană.
Fiind cazați destul de aproape de centrul orașului, drumul l-am făcut pe jos…am lăsat în urmă Palatul Parlamentului si am ajuns mai întâi pe
străduța cea mai veche a urbei, numită Skadarlija. O stradă ușor curbată, pietonală în întregime, cu galerii de arta și multe terase așezate pe un fel de suport –ponton, care mai de care mai cochete si mai colorate, decorate cu flori, așteptându-și clienții la o porție de răsfăț și relaxare.
Clădirile vechi stau mărturie istoriei acestui loc căruia destinația turistică îi dă un aer actual de vacanță.
Ne-am continuat drumul cu harta în mână și am străbătut străzi și bulevarde de-a lungul cărora
am admirat câteva clădiri, publice sau private, impunătoare, cu arhitectura demna de păstrat și restaurat. Unele bine întreținute, altele nu…
Am ajuns la următoarea stradă recomandata:
Knez Mihailova. Asa cum am intalnit prin mai toate capitalele vizitate de noi, și acest bulevard intră în categoria străzilor de promenadă, destinate shoppingului împletit cu plimbarea, cu popasul la o terasă pentru a te ospăta, a sta de vorbă sau doar a privi forfota oamenilor care se perindă continuu pe aici.
Sunt prezente brand-uri de renume sau locale dar și atracții stradale de sezon: tonete cu înghețate, standuri de bijuterii hand-made, suveniruri, creatori de divertisment cu păpuși-marionete sau papagali vorbitori…Atracții pentru toate gusturile și buzunarele.
La capătul străzii am găsit intrarea într-un mare parc,
Kalemegda, care ne-a primit cu răcoare binefăcătoare. Si aici, pe aleile pricipale, se gasesc suveniruri si alte delicii locale, pe tarabe cu o forma rustica de caruri cu patru roti. Străbătând parcul în diagonală am ajuns la
splendida panorama a confluentei râului Sava cu Dunărea, un spectacol la ceasul amurgului.
Exact la intersecția celor două mari râuri se află
cetatea orașului, o mărturie a istoriei acestui loc disputat de numeroase nații de-a lungul a multe războaie și confruntări. Merită străbătute și urcate câteva trepte și alei ale cetății pentru a trăi sentimentul de suprapunere a istoriei cu prezentul.
La întoarcere am trecut și prin spațiul Muzeului de Istorie care completează impresia de vremuri întrepătrunse cu câteva tunuri și arme expuse în exterior. Oboseala drumului însă și-a spus cuvântul și ne-am retras în zona hotelului nostru la un popas de-un suc și-o bere rece unde am urmărit și un final de meci din campionatul mondial, în compania localnicilor.
N-am ajuns din păcate până la catedrala Sveti Sava, semn că trebuie să revin cândva în acest oraș pentru a continua explorarea lui. Am plecat a doua zi în zori nu înainte de a ne aproviziona cu câteva produse de panificație și patiserie care ne tentaseră de cu seara într-o vitrină. Proaspete, calde, le-am fi luat pe toate însă ne-am rezumat doar la câteva, cu un aluat-foietaj de casă cu adevarat delicios.
O concluzie de final: Belgradul are o poveste de spus turistului care ii acordă șansa de a-l lăsa să se dezvăluie.
Circuit prin țările balcanice:
1.
Serbia - Belgrad
2.
Muntenegru - Canionul Tara și Parcul Național Durmitor
3.
Muntenegru - Budva
4.
Muntenegru - Golful Kotor
5.
Croația - Dubrovnik
6.
Albania - Durres
7.
Macedonia și Bulgaria