Muntenegru: Canionul Tara și Parcul Național Durmitor

După primul popas din Belgrad, ne-am continuat călătoria spre Muntenegru, urmând să înnoptăm la Zabljak, una din localitățile montane din parcul național Durmitor. Aveam de străbătut 350 km prin munții sârbești și muntenegreni și știam de la început că drumul nu va fi ușor.

Într-adevăr, nu a fost ușor, mai ales că cele 3 programe gps instalate ne arătau trasee diferite. Sfatul meu ar fi să stabiliți de la început traseul, iar pe gps să setați mai multe localități ca puncte intermediare. Noi nu am făcut asta și am ajuns să ne aventurăm pe un drum mai puțin circulat, dar totuși frumos.

Granița dintre Serbia și Muntenegru este chiar în inima munților și imediat după ea peisajul a început să devină mai stâncos. Știam că vom trece pe lângă canionul Tara, dar nu mică ne-a fist surpriza când am văzut că podul care-l traversa era chiar șoseaua principală, pe care circulam noi.

A fost unul din acele momente în care ți se taie respirația în fața frumuseții naturii impunătoare. Mi se pare unul dintre cele mai spectaculoase peisaje montane pe care le-am văzut, vă las cu pozele care fac mai mult decât 1000 de cuvinte:

Cu greu ne-am desprins de acest loc și ne-am continuat drumul către Zabljak, nu mai aveam mult. A fost puțin dificil să găsim cazarea (rezervată dinainte pe Booking.com) și ne-am conversat prin limbajul semnelor cu câțiva localnici. Am mai mers încă un km pe un drum de munte, către mica localiate Rasvrsje, unde se afla și Camp Apartments Razvršje (click pe nume pentru a ajunge la postarea cu review-ul).

Gazda noastră foarte primitoare ne-a prezentat și câteva trasee montane din zonă, pe o hartă desenată de el, foarte explicită (super idee!). Astfel, imediat ce-am servit cafeaua sau țuica oferite în semn de ”Bun venit”, am plecat către Lacul Negru. Era deja ora 18 și nu voiam să ne prindă noaptea prin pădure.

Am făcut cam jumătate de oră până acolo și a meritat fiecare minut! La lac se poate ajunge și cu mașina, iar indicatoare către Black Lake (Lacul Negru) se găsesc peste tot prin Zabljak.

 

La întoarcere am servit un păstrăv proaspăt pregătit în bucătăria lui Misho, gazda noastră. Alături de pește, ne-a oferit și câțiva cârnaciori de casă făcuți chiar de tatăl său. Iar pentru cei care nu au comandat nimic de băut a oferit pahare de vin roșu (tare). Recomand cu drag acest loc de cazare pentru ospitalitatea gazdelor și pentru felul cum am fost tratați!

De dimineață, imediat ce ne-am trezit ne-am luat la revedere de la Misho (care a avut grijă să ne pună la pachet o sticluță de pălincă) și am plecat să descoperim frumusețile naturii pe un mic traseu aflat la 10 km de localitate. Nu aveam mult timp de petrecut acolo, deoarece ne așteptau alți 250 km de serpentine în drumul către mare. Am urcat totuși și am admirat frumusețea naturii păstrată intactă.

Drumul către mare a fost lung și anevoios, dar încărcat cu peisaje montane. Acel gen de munți stâncoși, impunători, un peisaj care te copleșește. Până am ajuns la șoseaua principală am mers cam 70km aproape singuri pe drum.

În toată țara am circulat doar pe drumuri ce aveau o singură bandă pe sens, așa că cei 250km au fost parcurși în aproximativ 6 ore. Am trecut și prin capitală, Podgorica, destul de mică și cu nimic ieșită din comun.

Ajunși aproape de mare, drumul s-a continuat pe coastă, și din nou ne-a oferit priveliști impresionante. Dar despre asta, data viitoare...

Circuit prin țările balcanice:

1. Serbia - Belgrad
2. Muntenegru - Canionul Tara și Parcul Național Durmitor
3. Muntenegru - Budva
4. Muntenegru - Golful Kotor
5. Croația - Dubrovnik
6. Albania - Durres
7. Macedonia și Bulgaria