Versurile, îmbinate în așa fel încât să curgă într-un fel de poveste, ne-au indus râsu’plânsu’ sugerat deseori de Nichita în toate aspectele vieții; am fost ba gravi, ba triști, ba veseli, ba ironici.. asemeni înțelesului ascuns în cuvinte și în necuvinte…
Deși unele momente de “glumă” au fost cam lungi uneori, spectacolul în ansamblu mi-a plăcut și mi-a aratat o față a poeziei pe care nu am avut ragazul s-o descopar până acum.
Spectacolul a avut loc în cafeneaua Green Hours. Nu știu dacă se ține regulat, însă le puteți da un like pe Facebook pentru a fi la curent cu evenimentele pe care le organizează.
Pe final, o melodie de Nicu Alifantis, cu versuri de Nichita Stănescu.
am o prietena disperata dupa piesa asta!
RăspundețiȘtergere