vineri, 20 februarie 2015

Drumeție în Postăvaru

La final de ianuarie am început seria drumețiilor pe 2015 cu o excursie în Poiana Brașov, împreună cu grupul T.E.D. Adventure (cu care am mers și în drumeția din noiembrie). De data aceasta am plecat în număr mare, însă pe parcurs ne-am separat: o parte la ski/snowboard și o parte au plecat în ”escaladarea” masivului Postăvaru, urmând să ne regrupăm seara.
Eu am ales a doua variantă, întrucât experiențele mele anterioare la ski n-au fost minunate.

Am plecat la 7 din București, cu mașina, în direcția Brașov. Din Predeal am cotit pe drumul spre Râșnov, iar noi am coborât acolo unde începeau Cheile Râșnoavei. Am luat-o la pas pe un drum forestier, unde se poate pătrunde ușor și cu mașina. Înconjurați din toate părțile de munți, am avut ce admira, mai ales că drumul nu necesita un prea mare efort.






Întâlnind pancarta ”Valea cu noroi”, ne-am amuzat puțin, neștiind ce va urma.



Ne-am continuat drumul și am făcut un mic popas înainte de urcuș. Acesta, ca o ironie a sorții, a fost într-adevăr plin cu noroi! Ne-am chinuit să nu alunecăm, ne-am înfundat în nămol până la genunchi, dar am râs un sfert de oră încontinuu și cu siguranță vor rămâne amintiri frumoase!



Pentru puțin amuzament, priviți unghii de beauty blogger la munte:


După ce am scăpat de ”noroiul mișcător” ne-am continuat traseul prin pădure, ușurel, până am ajuns la o răscruce de drumuri. Am luat-o spre Cabana Postăvaru, adică..în sus!



A început urcușul, inițial printre frunze uscate și rădăcini de copac, iar mai apoi prin zăpadă neatinsă de urmă de om. A fost..puțin mai greu decât mi-am imaginat, însă frumos! Am avut noroc cu colegii mai..pregătiți, ne-au făcut potecă prin zăpada în care uneori ne cufundam până mai sus de genunchi.
Țin să-i mulțumesc și ghidului nostru, Ștefan, pentru că a știut să ne motiveze și să ne țină moralul ridicat atunci când credeam că nu mai putem înainta nici măcar un pas!




Opririle au fost dese, pentru a respira și pentru a ne întoarce privirea către priveliștea care devenea tot mai frumoasă.





Bucuria de a ajunge în vârf a fost de nedescris, însă băieții s-au bucurat mai tare să vadă către ce direcție ne puteam îndrepta:


Din păcate (pentru ei) ne-am continuat drumul spre cabana Postăvaru. Credeam că mai avem puțin, însă am mai mers aproximativ o oră, printre copacii încărcați de omăt. Imagini de nedescris!





Când am ajuns la cabană era ora 5. Numai bine pentru un apus frumos!



Se făcuse extrem de frig și am intrat puțin să ne încălzim și să ne odihnim. Totuși, nu am putut sta prea mult pentru că la ora 18 trebuia să ne întâlnim la baza pârtiei cu resul grupului.

Coborârea a fost tare amuzantă și nu mi-am imaginat vreodată că voi face asta. Pentru că programul schiorilor se încheiase și pentru că nu găseam traseul montan către Poiana Brașov am decis să coborâm pe pârtie. Dar nu oricum ci...în aluncare! Pur si simplu nu ne puteam ține drepți, pârtia era înghețată și tare alunecoasă așa că am ales cea mai ușoară variantă. Mi-a plăcut la nebunie și aș repeta oricând experiența, cu toate că am ajuns jos înghețată și cu ceva..vânătăi.

Seara am încheiat-o la Paradisul Acvatic, unde vă recomand cu drag să mergeți dacă ajungeți prin Brașov. Nu știu cum de am mai avut energie să ma zbengui două ore prin apă, însă am vrut să încerc tot ce era pe acolo: tobogane, piscina de înot, jacuzzi, piscina încălzită de afară și, cireașa de pe tort, sărituri în bazin de la 3 și 5 metri.

Concluzia: o excursie frumoasă cu oameni frumoși și activi, numai bună pentru energizare între două săptămâni de muncă de birou.

Povești din România și alte drumeții:




8 comments:

  1. Foarte frumos articolul! Bravo ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. M-am amuzat incepand cu unghiile, asa ma simteam eu in Macin cu unghiile roz, apoi cu poiana si in cele din urma cu coborarea!
    Superbe privelisti, parca am simtit si eu putin din aerul rece. O sa tin minte locul din Brasov, daca vom ajunge prin imprejurimi, mi-ar placea sa ma balacesc dupa o tura pe munte. E benefic pentru muschi.
    xoxo

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Miha, crede-ma ca le-am pozat dupa ce m-am mai sprijinit de cateva ori prin zapada..ca daca le pozam dupa experienta cu noroiul..erau horror :))
      Da, a fost extraordinara baia dupa, super relaxanta!
      Pupici!

      Ștergere
  3. Draga mea Ira, ma faci sa imi fie dor de zapada si mai tare hehehe... Superbe locurile pe la voi. Ahhh muntisorii ceia ce mult m-as urca si eu sa slabesc cateva kg hehehe... Pupici scumpa mea, Liuba x

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haha, asta cu slabitul nu prea tine. Am o pofta de mancare dupaaaa, de nu-mi vine sa cred :)) si e buna mancarea pe la cabane :D
      Te pup!

      Ștergere

Share

 

kind of Ira.. Template by Ipietoon Blogger Template | Gadget Review